Partitura-notație muzicală

           Să aflăm cum au apărut primele notații muzicale ! Oamenii, încă din cele mai vechi timpuri, și-au exprimat grafic creațiile  artistice muzicale.  Primele sunete muzicale au fost exprimate în scris de către chinezi și  indieni prin literele alfabetului, urmați de către greci și apoi  de către romani.     Î n Evul Mediu, se folosea un sistem de linii și puncte care erau scrise deasupra sau dedesubtul textului literar.  Notația cu portativ și cheie apare în secolul al IX-lea și a fost facută de către teoreticianul Guido D 'Arezzo. În secolul al XI-lea se adaugă în notația muzicală și denumiri silabice ale sunetelor. În anul 1501 apare primul tipar de note muzicale și reprezintă un salt impresionant  în evoluția scrisului muzical. Prin secolele XVI - XVIII notația apare de formă rombică și apoi urmează notația  muzicală din zilele noastre. Dacă vreți să aflați mai multe informații ...

          Partitura este un document care deține transcrierea unei opere muzicale.  Ea poate fi pe hârtie, pergament, sau mai nou în format electronic.      Partitura reprezintă o notație muzicală care poate cuprinde toate părțile vocilor sau ale instrumentelor, dispuse în așa fel încât să poată fi urmărite simultan sau separat.     Elementele de notație muzicală din partitură, exprimă cele patru calități ale sunetului : înălțime, durată, intensitate și timbru.     Partitura poate conține de la un ușor exercițiu ritmic sau un  cântec format din doar doua note, până la o lucrare muzicală complexă (operă, sonată, concert, etc.)